Strigătul plăcerii dureroase

Mă doare moartea din mine

În floarea din adâncul meu…

Plumbul mărului etern

Mi-a anihilat treptat sinele;

Strig către cer în zadar

Dedic eului meu un cântec delirant

Izvorât din voluptatea păcatului amar.

Ce mă fac, Creatorule, eu?

Tind către Soare și totuși nu pot să-mi deplasez

Picioarele înțepenite în mocirla plăcerii.

Sunt prinsă-n pânza disperării

Și a conceptelor moderne.

Salvarea nu stă în puterea mea.

Organic, mărul m-a biruit

Și șarpele mi-aruncă batjocuri râzând…