Îmi reazem fruntea de bolta cerescă
Şi-nerc să te zăresc.
Dar tu faţa ţi-ai
întors, şi stai pitit,
Ascuns, joci v-aţi ascunselea cu inima mea,
Iar sângele îmi fredonează note minore si majore
Din Mozart şi Chopin.
Mi-ai pus stăpânire pe timp, muză scumpă,
Îmi agiţi echilibrul intern
Şi cu o singură privire reuşeşti să-mi încarci tot universul.
Mă prinzi de mână şi, genetic, mă cufunzi în darul iubirii eterne,
Abia ne mai auzim respiraţia în şoaptele amare
Şi uite-aşa mă atragi spre un hybris nociv.
Iubite, sufletul mi-e cuprins de torţa eternă a dragostei,
Iubite, tu-mi împlineşti
trecutul.
Du-mă numai în
poemul lui Emiescu,
Unde voi ştii că iubirea nu cunoaşte vârstă,
Şi unitate de timp,
Alintă-mă cu petale
de trandafir, rupte din mândra Lună,
Să-mi simt încă o dată
puritatea.
Eu râvnesc ca Eva Edenul
Şi sunt doar o Magdalena în umbră.
Nu mă lăsa să cad
printre nori,
Nu mă lăsa să cad
printre fiori.
Acum, ninge şi plouă
peste noi;
E ceaţă şi nu ne mai
vedem de atâtea păcate,
Abia ne mai auzim urletele ca nişte
Actori grăbiţi, ce ne
trimit spre răstignire.
Ne crucificăm
trupurile
Sub masca
faptelor bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu