Dorință

 

Mă doare bucata de măr.

Îmi strânge sufletu-mi pierdut

În cleștele șarpelui veșnic.

Raze amare de soare, de floare, de mare,

Aruncă petale pe creștetu-mi sec.

Mă-drept către Tine cu iubirea

                        tocată si moartă

Dându-mi învierea între copacii înfloriți,

Amare, pierdute și dulci îmi sunt

                        gândirile toate.

Întind degetul rupt spre Adam

Sau spre Eva…

Vreau să simt și eu gustul

Din spatele sabiei de foc măcar o clipă

Pentru a avea loc

                        Să fiu veșnică!